Uneori imi pare ca sintem instrumente intr-o Mare Orchestra. Spre exemplu, tu esti un pian, iar eu as putea fi o vioara, sa zicem. Fiecare dintre noi se pricepe la alt instrument decat el insusi si doar impreuna putem canta. Fiecare e in acelasi timp maestru si instrument.
Cand sintem impreuna, facem un fel de muzica, numai de noi auzita. Ne acordam uneori, iar apoi ne despartim, doar pentru a canta un alt fel de muzica, la si impreuna cu alte instrumente ale Marii Orchestre.
Iubesc aceasta muzica, mai ales cand e armonioasa.
Dar cel mai mult ma incanta tacerea dintre noi, linistea aceea care se umple uneori cu noi, atunci cand tacem impreuna, aproape sonor.
E un sunet care ramane chiar si dupa ce ai plecat, intocmai ca vuietul unei orgi care desi a tacut, inca mai vibreaza un timp.
