Feeds:
Posts
Comments

Archive for July, 2009

Fiindca m-ai rugat- iata, las la o parte toata oboseala acumulata azi si in ultimii ani- si scriu acest post, doar si numai pentru tine.
Azi a fost o zi minunata si epuizanta, in care am respectat unul din principiile de baza ale vietii mele> am facut ceva nou. Sau…mai bine zis am cunoscut un om nou. Si la propriu, si la figurat. Un om fara varsta, la ani mai putin de 40, dar caruia nu as fi putut sa-i dau vreo varsta. Am facut un interviu cu el, repede si cu emotii imense. Mi-a placut.
Uite ce scrie el:

Ea iubea norii… era atît de frumos…
Se trezea în zori şi pornea lin,
dansînd,
colindînd burgul pe jos
adulmecînd aburul lăptos ce tot defila
ea trăia cu ochii pe cer
uneori îmi spunea:
uite fab, vezi tu, vezi,
plouă blînd şi uşor
fiindcă norii mei mov nu-s decît un covor
şi, de vrei să păşeşti, uite, poţi să păşeşti
n-ai nevoie de aripi, e de-ajuns să priveşti
şi să ştii că deasupra sînt doar nori de asfalt
iar de simţi că miroase în tine a nard
trebuie să te-opreşti, bulevarde de fum
îţi presară pe glezne amintiri de parfum
e de-ajuns, fab, de vrei
uite, este de-ajuns
să mă prinzi doar de mînă
ca să ai un răspuns
fiindcă, uite, vin ploi şi vin clipe şi ani
cum vin peste ocean stoluri de cormorani
şi vin nopţi peste noi
şi tăceri vin şuvoi
şi nimic n-ar putea să aducă-napoi
zorii zilei de azi,
norii zilei de ieri
fiindcă tot ce ai, fab, este tot ce oferi
asta m-a învăţat sufletul meu ceţos…

ea iubea norii…
simplu.
şi atît de frumos…

Il cheama Fabian Anton.

Apoi am mai stat si am mai facut diverse lucruri obositoare, dar folositoare.
Am ajuns acasa cu o senzatie de plinatate, a omului care si-a facut datoria.

Pe drumul spre casa am iubit tot ce imi iesea in cale. Cerul era absolut imposibil de frumos, cu nori de toate felurile. Oamenii erau simpatici si imi venea iar sa ii iau in brate. Casele vechi la care nu vad niciodata oameni la fereastra nu mi-au mai parut pustii. Masinile obraznice mi-au parut comice, iar asfaltul topit fascinant ca o ciocolata.

In tot acest timp imi era dor de tine si ma gandeam la aceasta scrisoare, la ce o sa scriu si la ce o sa fie.

Si ma mai gandeam ca lucrul cel mai de pret pe care il poate avea un om nu poate fi decat imaginatia.

Asta am gandit si facut azi, spre deosebire de ieri si atat de altfel decat maine…E ceva ce iubesc si de care imi e teama> imprevizibilul acesta innebunitor al vietii, care frizeaza absurdul de atatea ori si care are un algoritm al lui, aproape matematic…

Inca nu l-am descoperit- niciodata n-am fost buna la matematica- si ma bucur ca e asa.

Mi-ar fi placut sa alcatuiesc un nor din acesta pentru tine, sau macar sa trimit unul din cei care mi se daruiau astazi pe cer pana hat, departe, la tine, ca pe o scrisorica din aceea de demult, scrisa de mana pe hartie dictando, intr-un plic alb si cu timbru cu Nicolaie Iorga.

clouds iul 2009 005

Advertisements

Read Full Post »