Am trecut de varsta christica. Ma uit in mine ca intr-o fantana adanca si vad in apa clara alte 33 de fetite, fete si femei, care se uita la mine mut si nu imi sugereaza nimic. Mi-ar placea sa ma ajute putin, sa imi dea o idee cat de vaga> am facut bine pana acum? Sint ele multumite, celelalte H, Has, Hill, Hilda, Hilde si Hildegarde?
Tu ce zici, fetito de 5 ani, incapatanata si plina de energie, care ti-ai dorit sa te faci invatatoare? Dar tu, copila de 12 ani, usor baietoasa, care ai visat sa zbori in spatiu? Si adolescenta hipersensibila si ganditoare care nu stia ce vrea de la viata? Iar studenta cea indragostita nebuneste si nefericita? Ce spune femeia zbuciumata, intr-o continua devenire, care inca nu stia ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare?…
Ma uit in oglinda si vad cateva riduri. Ma uit in urma si vad multa viata, cu tot ce inseamna ea. Felul meu de a fi m-a purtat prin diverse hatisuri, mi-a adus de toate> si bune, si rele…Mi-a adus si mi-a luat oameni cu iubirea lor…M-a dus prin colturi ciudate de lume si m-a adus inapoi…M-a framantat si m-a rasucit, m-a plamadit si m-a desavarsit in cea care sint acum, imperfecta si cat se poate de perfectibila…
Trag linie si am sentimentul ca e bine asa. La o adica, avea dreptate cineva care imi spunea ca Universul e destul de corect cu noi.
Am facut totul in stilul meu, unic si irepetabil. Iar asta e cel mai important pentru mine, cea de-a treizecisipatra.
Hilde 