Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘My bazaar’ Category

Si-am incalecat pe-o sea

Azi am alergat toata ziua, asa cum am facut tot anul si cum fac de obicei> alerg si nu am timp de mai nimic, le amestec pe toate si din haosul asta uneori se nasc lucruri bune.

Mi-am luat insa, un minut doua de ragaz si am privit apusul. A fost o noua minune. Tocmai ce s-a dus dupa orizont soarele, care azi a fost rosu si surprinzator. A iesit dintr-un cer gri, dintr-o data, cu ultimele puteri si a inrosit cerul. Ploua si aproape ca ma asteptam sa vad un curcubeu, daca n-ar fi apus…

M-am gandit azi in alergarea mea ca sint fericita. Chiar daca uneori arat ca un milion de dolari si ma simt ca o suta (si invers), chiar daca plang uneori, chiar daca aproape ca imi vine sa renunt alteori, chiar daca sint nedreapta si ma vaiet, chiar daca sint oarba si gresesc, chiar daca sint impulsiva si fac gafe…Viata mea e absolut fericita.

Asta am simtit eu azi. Ca sint o rasfatata a sortii. M-am gandit la foarte multi oameni dragi, pe care ii iubesc. Le-am trimis tuturor un gand frumos. Sint atat de multi, incat anul acesta (si de lene) n-am apucat sa le scriu sau sa le spun tuturor.

Oricum, e un privilegiu acesta> sa ai multi oameni dragi si prieteni in calatorie. Poate ca nu sint intotdeauna acolo cand am nevoie de ei, poate ca nu sint asa cum mi-am dorit, dar ei exista si sint multi.

Mergand pe strazi azi am vazut multi oameni saraci, care isi petreceau ultima zi a anului cersind…Le-am dat bani, insa cred ca nu se mai bucura de mult…Mi-ar fi placut sa am puterea de a-i lua in brate, de a-i saruta pe obraji cu foc si de a le spune ca ii iubesc. Pana la urma, e important sa o zic, chiar daca o arat si cred ca e suficient…Cuvintele sint magice, au o putere fantastica.

Cam asta a fost povestea mea, spusa pe fuga. Am vrut sa nu se termine anul asta fara sa-mi iau ramas bun cum se cuvine si fara sa va spun un secret. Cand ma simt descurajata, cant. Se intampla o minune atunci, ceva ce nu pot dezlega sau nu pot cuprinde in vorbe ca sa va explic.

Si inca ceva> eu zic sa consumati cat zahar, alcool si grasimi vreti, dar sa nu uitati un lucru.
Sa zambiti cel putin o data pe zi in anul care vine!

Advertisements

Read Full Post »

Far away, so close

Am plecat din Marele Oras pentru o zi, din nou, in acest weekend. Am mai facut acest experiment, dar niciodata nu mi s-a intamplat sa ma intorc cu senzatia ca nu am mai vazut vreodata locurile astea atat de cunoscute…

Il urasc si il iubesc in acelasi timp pe Marele Oras, e ca un partener vechi de care ma satur in fiecare saptamana; pe care il parasesc cat de des pot; pe care il insel cu alte locuri mai frumoase, mai curate, cu orase minunate si cu munte si cu mare…

…dar de care imi e dor cand plec si pe care il regasesc altfel de fiecare data…

Visez, visez si recunosc>mi-e teama.
Ascult putin Tom Waits si imi trece. Si, la urma-urmei> de ce mi-ar fi?…

Read Full Post »

Cea mai buna zi

Azi am inebunit! M-am trezit cu melodia asta in gand.

Am cautat-o pe youtube si am trimis-o pe mail/mess/facebook, etc cui am apucat, pana sa plec la birou. Am cantat-o pe strada, apoi la birou.

Am ajuns acasa. Am trimis-o din nou prietenilor. Am deschis radio-ul. E si acolo.

Curios, dar tot azi m-am gandit la iarba. Si asta fiindca la un moment dat, in drum spre serviciu, mirosea absolut divin dintr-o gradina unde tocmai ce se taiase iarba…Nu e asta unul dintre cele mai sublime mirosuri din lume? Apoi mi-a trecut prin cap ca noi avem o expresie simpatica foc> iesim la “iarba verde”.

La intoarcere am vazut o mierla in iarba. E o vecina de-a mea care canta mereu dupa ce ploua si dupa ce apune soarele. O iubesc si as fi vrut sa-i zic ca apreciez in mod deosebit efortul ei.

Acum imi fac bagajele, caci plec din oras.

Sper sa nu-mi dau jos prea curand ochelarii astia roz de pe ochi. Oricum, ma duc la loc sigur, cu foarte multa iarba. Verde.

Pe curand!

Read Full Post »

Trebuie sa recunosc> m-au impresionat. Chiar peste masura.

Aveam inainte o impresie tare proasta despre ei, confruntata fiind cu Micul Chisinau din fata blocului meu, unde zilnic intalnesc aproape toate personajele din atlasul de mitocanie urbana- de parca mai aveam nevoie de un import de acest fel…

Exemplarele- reusite, din pacate- m-au marcat puternic olfactiv, vizual, auditiv, etc, si au lasat urme deosebit de neplacute atat pe locurile pe care le-au luat in primire temporar, dar si in memoria mea traumatizata. Din bube mucegaiuri si noroi am facut si mai si pe unde-am fost> pareau sa zica vorbitorii di limbî moldoviniascî, elegant imbracati in treninguri  si strigand toata ziulica- “Chişînău”. Stau de dimineata si casca gura la cine trece pe strada incoace si incolo, facand comentarii si remarci stupide la adresa cate unui nenorocos care a avut treaba prin zona…

Pitzipoancele lor au o figura uzata puternic, de papusa ruseasca de copil sarac. Cu multa pudra ieftina si parfum greu, parul rar, ars de perhidrol si tapat. Invariabil fumeaza si vorbesc la un telefon cu look scump. Mult sclipici.

De ani de zile, de cand stau pe aici, exponatele s-au mai “stilat”> treningurile sint mai lucioase, pitzipoancele mai imblanite…Doar paharele de plastic in care au baut cafea dimineata si maldarul de mucuri de tigara pe care le lasa in urma, cutiile de bere si hartiile de saorma- acestea au ramas aceleasi si stiu de fiecare data ca acolo a fost in urma cu cateva ore minivan-ul in al carui geam scrie pe o hartie A4, cu pixul, in moldoviniascî şî rusî- Chisinau.

N-am priceput nici pana acum cu ce se ocupa ei, dar banuiesc ca e ceva nu foarte legal, legat de pasapoartele romanesti…

Ce sa mai- una peste alta, nu-mi placeau catusi de putin fratii astia patati de peste Prut. Si mi-as fi dorit sa ramana acolo, peste.

I-am intalnit, insa, mai apoi, pe tinerii ceilalti- cei care fac cinste micului tinut chinuit (nu pot sa-i zic tara, caci nu e o tara propriu-zisa- parerea mea) cu ocazia unei conferinte sustinute de Dorin Chirtoaca- primarul Chisinaului, la Bucuresti, in fata studentilor basarabeni care studiaza in Romania, cu doua saptamani inainte de alegeri. Am facut atunci cunostinta cu cei mai documentati tineri in ale politicii pe care i-am intalnit vreodata…Studentii basarabeni sunt tenace, bine pregatiti, inteligenti si foarte interesati de viata politica si de realitatile din Moldova.

Am avut o revelatie atunci.

Discursul primarului, in care prezenta programul electoral al partidului, a durat o ora si jumatate. Desigur, ne pregateam de plecare, insa a urmat sesiunea de intrebari si raspunsuri, care credeam ca nici nu se va tine- avand prejudecata lipsei de interes pe care o manifesta tinerii nostri pentru politica… Totusi, in cele din urma a trebuit sa plec cu taxiul acasa, fiindca discutia s-a prelungit pana tarziu in noapte si nu mai mergea nimic la ora aia.  Dar sincer, am ramas cu placere la sesiunea de intrebari si raspunsuri- fascinanta si de departe mai interesanta decat partea dinainte.

A fost ceva memorabil, iar cei care au avut sansa sa fie in aula Facultatii de Drept pot sa confirme. O atmosfera festiva, incendiara si unica. Discursuri spumoase, intrebari documentate si inteligente, umor fin, replici pe faza, ping-pong intelectual intre primar (un tip exceptional, de altfel) si audienta (pe masura de inteligenti si priceputi)…

Fara sa banuiesc macar ce urma sa se intample, am avut impresia ca se scria istorie in acea seara… Aveam a face cu un electorat profesionist.

Am plecat cu o senzatie euforica acasa, incantata de spiritul viu al acestor tineri. Am capatat speranta, fara sa stiu nici eu pentru ce.

Acum, dupa toate cele intamplate, cred ca ei sint cei care chiar vor face o schimbare in Moldova. Ba, spun ca va fi asa cu siguranta- e doar o chestiune de timp. Imi scot palaria si fac o mare reverenta in fata lor si- neputand sa ma implic in alt fel- le dedic o melodie la postul meu de radio.

Read Full Post »

Duhul contestatiei

De mult ma intreb daca e bine sau nu sa te implici in asa-zisa “viata a cetatii”, adica sa fii un bun cetatean, cu opinii si drepturi de aparat, un om al cetatii care discerne intre bine si rau si actioneaza in consecinta. Cand eram in facultate am iesit in strada pentru diverse drepturi studentesti, imi exprim deschis parerea fata de ceva care cred ca nu merge bine in public, ma implic daca vad vreun abuz pe strada, in autobuz, la magazine, etc…Sint ceea ce s-ar putea numi un cetatean activ, implicat in viata urbei sale. Totusi, m-am regasit de multe ori impovarata de griji care nu erau ale mele, umilita peste masura de vanzatori obraznici, controlori agresivi, chelneri suprarealisti, etc etc…, clasicele si cotidienele exemplare din eternul si fascinantul atlas de mitocanie urbana. Coplesita fiind de numarul lor din ce in ce mai mare, mi-am propus in cele din urma sa ii ignor, si asta ca sa nu ajung literalmente sa iau calmante si ca sa imi mentin, totusi, o cantitate digerabila de stres. Ei bine, nu prea mi-a reusit planul, fiindca, pana la urma, mi-e aproape imposibil sa trec nepasatoare pe langa multele chestii nelalocul lor. N-am putut sa nu ii observ, cel putin, pe multiplii mitocani si mitocance care mi-au iesit in cale, simtitoare fiind de felul meu…Uneori chiar n-am putut sa nu zic nimic> exista, totusi, unele cazuri in care cred ca si Ghandi ar fi dat cu ei de pamant… Am gasit ieri un articol in Dilema Veche care, trateaza exact aceasta chestiune si care, desi nu-mi raspunde vechii mele dileme, mi-a placut mult. Pana la urma tot n-am inteles- a fi sau a nu fi implicat in viata cetatii? A lua sau nu atitudine fata de ceea ce se intampla (gresit) in jurul nostru? Aceasta-i intrebarea. Probabil ca raspunsul il da Mark Twain, prin Huckleberry Finn care, confruntat cu o alta dilema- ce-i drept (cea a alegerii intre o minciuna care ii salveaza prietenul sau adevarul care il poate distruge)- decide sa faca ceea ce e “handiest at the time”. Cu alte cuvinte, sa ne lasam bunul simt sa decida si uneori sa facem cumva, iar alteori fix pe dos, cum ne cere situatia. Arta, cred eu, consta tocmai in a simti corect ce ne cere situatia. Dar asta e o alta discutie. Iata articolul, scris de un domn pe care il admir (in secret).

Enjoy!

Read Full Post »

Eu cred ca acesti copii au tesut foaaaarte frumos cand erau mai mici 🙂

(in schimb, aia care au facut parcarea subterana de la… Otopeni spre exemplu, au chiulit de la orele astea, i-am vazut eu 😉

Read Full Post »

Secrete

Astazi sint tare fericita. Sau, mai degraba, am sentimentul implinirii. (Mi se trage de la serviciu, can you believe it? Dar asta e o alta poveste)

De aceea o sa va spun un secret de-al meu, in soapta. Asa ca trebuie sa va apropiati cu urechea de ecran. Mai aproape…Mai aproape…

OK. Secretul e ca, de cand imi cumpar bilete de tramvai si le compostez de fiecare data, viata mea s-a imbunatatit fantastic. Este unul dintre marele mistere ale vietii mele de pana cum :).

Read Full Post »

Older Posts »