Eseu vine de la frantuzescul essai, adica incercare. O sa incerc, asadar, sa smulg din memoria mea zidita cateva amintiri din India.
Prima data cand am urcat in Himalaya (pe o sosea, civilizat, cu autocarul :D) era in urma cu 10 ani, cand habar n-aveam eu de multe. Nici acum nu ma pot lauda ca stiu o gramada, insa din memoria mea pusa sub pecete a iesit un sunet, dintr-o data, care mi-a adus aminte aproape proustian de momentul acela.
Si nici macar nu m-am uitat la vreo fotografie de atunci. Incerc sa scot momentul de la naftalina asa, ca un batranel din alte timpuri, in care nu exista nicio alta posibilitate de a pastra amintiri, in afara de exercitiile de memorie.
Ma ajuta mult si muzica, sa spunem ca batranelul asta asculta muzica hippie in tinerete si ca avea in minte un fel de tonomat muzical personal, care declansa cate o melodie potrivita pentru fiecare situatie.
Ei bine, pe cand autocarul ne ducea tot mai sus si aerul devenea tot mai rar si mai ciudat, la inceput mai timid, apoi din ce in ce mai clar, am inceput sa aud o piesa veche, pe care in mod surprinzator o ascultam in liceu, pe o caseta flower-power, cu tot felul de melodii din anii de glorie ai miscarii cu flori, droguri si muzica buna…
Uitandu-ma in jur, la bolovanii de pe marginea drumului pe care scria cu litere imense “Free Tibet”, la zapada din munte, la cerul fara nori, la maretia pietrei din jur, la apele subtiri si copacii inalti si austeri, mergand asa aproape amortita, muta de uimire si nestiind ce sa cred, cu mintea aproape total oprita, lacrimi mari imi ieseau din ochi si imi curgeau pe obraji ca niste mici rauri necontrolate. Atunci tonomatul s-a declansat din nou si pentru un timp a cantat aceeasi melodie, ca o coloana sonora pentru filmul meu preferat, intr-una din scenele mele preferate din toate timpurile.
Epilogue
images flickering in my mind
of sitting with you under long woods
near the river flowing by
I tried today …..but didn’t cry
by RS
Leave a comment