Feeds:
Posts
Comments

Archive for April, 2012

In a manner of speaking

Azi am gasit fericirea. Era chiar la coltul strazii, o vindea un barbat intre doua varste, destul de saracacios, dar cu o fata de om cinstit si muncit. A costat 10 lei. Omul s-a bucurat peste masura.

Am luat-o in brate, ca pe un copil. M-am suit in autobuz si lumea a inflorit. Doua controloare au amendat o fata draguta si dezamagita de patanie. Cand m-am apropiat de usa sa cobor, una dintre controloare a zambit si mi-a spus> ce frumos miros…Eu am zis> da, sint preferatele mele! Si sint de gradina…Si eu am acasa, dar inca n-au inflorit, a zis ea…Si ne-am zambit prietenos, desi cu cateva clipe inainte ea era o controloare care aducea nefericirea pe chipul fetelor frumoase.

Am umblat asa, cu odorul meu in brate. Lumea zambea si inflorea. Si ziua era curata si insorita, spalata de ploaie si perfecta ca un ou. O zi din acelea in care totul e posibil.

A venit primavara, cu nervii ei intinsi ca niste corzi de vioara care abia asteapta sa cante. Am fotografiat toti mugurii care mi-au iesit in cale, i-am aratat pozele si unui politist care a zambit si mi-a multumit.

Primavara asta vine ca intotdeauna, miraculos de la fel si intrigant de altfel. Asa vine ea, mereu intempestiv si surprinzator, nici una nici doua, copacii sint plini de flori roz, albe, portocalii.

Imi vine sa cant, sa alerg pe strazi si sa merg cu bicicleta. Imi vine sa ma tavalesc ca un caine in iarba proaspata si mi-e foame si somn incontinuu. Mi-e dor sa fur iar un somn in parc.

M-am intalnit ca din intamplare cu o fata pe care n-o mai vazusem de mult. Era cu trotineta. Mi-a spus ca sint o pata de culoare pe strada. I-am dat si ei sa tina odorul. Era adevarat, te facea sa infloresti instant, ca si cand pana atunci erai un mugure gata sa pocneasca, dar inca inchis intr-o folie subtire si invizibila, practic inexistenta. Ne-am intalnit la coltul strazii, tot ca din intamplare, cu caisul care in fiecare an face cuminte caise zemoase si parfumate, cat merele de mari, pe care nu le mananca nimeni. Ne-am uitat amandoua fascinate la florile lui alb-rozalii. La vara poate ne suim impreuna in el, ni se incleiasera gurile de pofta.

N-am mai putut vorbi, asa ca am plecat acasa.

In vasul maro de lut, douazecisiuna de lalele au inflorit toata casa.

Advertisements

Read Full Post »