De fapt, voiam sa vorbesc despre prietenie.
Am o relatie foarte diversa cu felul acesta de a relationa…
Am prieteni cu care m-am vazut putin sau doar o singura data, acum mult timp, oameni cu care am petrecut cateva luni, zile sau doar ore. Cu toate acestea, ne scriem des si ne trimitem daruri, ne simtim foarte apropiati, ne impartasim lucruri de-ale vietii si ne sprijinim cu sfaturi. Ne exprimam dragostea chiar si la distanta, care pare a fi, de fapt, insusi ingredientul forte al acestui tip de prietenie.
Am si alt fel de prieteni, vechi si dragi, cu care am impartit multe experiente de-a lungul vietii…Bune si rele, acestea au sfarsit de fapt prin a construi acest alt tip de prietenie, al carei ingredient principal au ramas chiar ele.
Un tip de prietenie care imi place mult este si acela de circumstanta, de aeroport sau tren, sau de cativa pasi impreuna printr-un oras necunoscut.
Oamenii cu care ma simt foarte confortabil sunt cei pe care ii frecventez din cand in cand si cu care leg un alt tip de prietenie, neangajant si, prin urmare, vesnic si nedezamagitor nici de o parte, nici de alta. Desi pare un fel de conventie, la mijloc e, totusi, un alt tip de prietenie.
Uneori ma simt dezarmata, uneori am nevoie mai multa de ei, alteori le reprosez in mintea mea ca nu-mi reproseaza nimic si ca, prin urmare, nu putem evolua…Alteori, cand imi reproseaza cate ceva ma doare…Incat aproape ca nu stiu cum e mai bine.
Azi insa, pot sa spun cu mana pe inima, caci de acolo vin cuvintele adevarate> cel mai mult ii iubesc pe cei care, in tacere, merg langa mine. Fara sa vedem, ne tinem de mana pe viata. Fara sa stim, ne construim unii pe altii si ne suntem unii altora sprijin. Viata e mai simpla pentru ca existam unii pentru altii si pentru ca, din cand in cand, ne intalnim si ne luam tare de tot in brate.
Iar asta e, pentru mine, una din marile placeri ale vietii.
Hilde 